Totul începe într-o seară normală de noiembrie, în anul 2021...
În timp ce mă pregăteam să ies în oraş, prietena mea mă privește de la distanță și remarcă faptul că am “pierdut cateva kilograme bune” în ultima vreme. Deși în primă fază am luat-o ca pe un compliment, nu ascund faptul că – având dovada clară a ceea ce îmi arăta cântarul - am fost destul de mirat să observ o scădere de aproximativ 5 kilograme în greutate, fără să fi avut motive evidente de genul dietelor alimentare sau efortului susţinut. De ani de zile, eram obişnuit sa menţin o greutate constantă de 64-65 de kilograme. Totuşi, cu cele 60 de kilograme pe care le înregistram, nu pot spune ca eram tocmai încântat de aspectul meu fizic.
Prin urmare, am hotărât să mănânc ceva mai mult, crezând că în acest mod voi recăpăta câteva din kilogramele pierdute. Nu pot spune că am exagerat cu lucruri foarte nesănătoase precum sucuri și fast food, însă am crescut considerabil cantitatea de mâncare și dulciuri consumată în fiecare zi… Aveam sa-mi dau seama curând, că nu aceasta era decizia corectă!
Săptămânile treceau, însă eu nu luam în greutate, ba mai mult de atât, cântarul devenise “duşmanul” meu, arătându-mi o realitate pe care din nefericire, nu puteam să o contest: 58-59 de kilograme! Acesta a fost momentul în care mi-am dat seama că ceva este în neregulă.
Cum era posibil să mănânc așa de mult, dar totuși să nu asimilez nimic, dimpotrivă, chiar să slăbesc în continuare? În plus, nedumerirea mea era cu atât mai mare cu cât, de-a lungul timpului, nu am avut un metabolism care să-mi permită să mănânc absolut orice, fară a mă îngrăşa.
Am încercat să nu mă las copleşit de aceste lucruri, mai ales că se apropiau sărbătorile de iarnă şi în subconştient mă “agăţam” de meniurile savuroase din această perioadă, văzându-le ca pe o ieşire din situaţia în care mă aflam.
Sărbătorile au trecut, cântarul arăta ceea ce ştia el în ultimele luni - 57-58kg! …
A venit luna ianuarie, moment în care, în fiecare an îmi fac analizele de rutină (lucru pe care ți-l recomand și ție să-l faci periodic, chiar dacă te ştii sănătos şi în formă maximă). La întâlnirea cu medicul meu internist, i-am povestit problema legată de pierderea în greutate cu care mă confruntam și pe lângă acest lucru, faptul că începusem să manifest stări anormale de oboseală, în unele momente ale zilei. Prin urmare, mi s-a cerut un set de analize suplimentar.
Ei bine, de aici încep problemele...
Am recoltat în cel mai scurt timp toate analizele cerute, iar în momentul în care am primit rezultatele, am constatat următoarele: colesterolul mare, trigliceridele uriaşe, cortizolul ieşit din parametri, corpi cetonici în urină, glicemia 240 mg/dcl, iar hemoglobina glicozilată 10,8% (media glicemiilor fiind de aprox 265 mg/dcl), cu alte cuvinte, o mulţime de anomalii! Era o situaţie fără precedent în istoricul meu medical, fapt pentru care am luat de îndată legătura cu medicul meu internist, care – cu calm, dar foarte hotărât – m-a îndrumat rapid spre un medic diabetolog, deoarece exista o suspiciune foarte mare de diabet zaharat.
Inutil să spun despre avalanşa de sentimente şi bulversarea care au apărut în conştiinţa mea, dar ceea ce îmi amintesc foarte clar chiar şi în acest moment, sunt recomandările imediate ale medicului, pe care trebuia să le urmez până ajung la medicul diabetolog: “Evitați carbohidrații, păstrați-vă calmul și hidratați-vă cât mai bine”. Urmarea?... O masă plină de orez în acea seară, neștiind bineînțeles ce înseamnă cuvântul “carbohidrați” în acel moment, mai mult decât cunosc oamenii în general.
Ce legătură au carbohidraţii cu diabetul ? Cum “funcţionează” ei odată ajunşi în corp şi ce rol au în metabolism ? Şi de ce mi s-au subliniat în primul rând, carbohidraţii şi nu proteinele, sau lipidele….Aveam să înţeleg curând, chiar mai mult decât poţi găsi în internet, la definiţiile acestor termeni!
A două zi, exact așa cum am fost îndrumat, m-am prezentat la diabetolog cu analizele. Calendarul arăta data de 2.02.2022, o dată calendaristică cu simetrie, de la care începând, întreaga mea existenţă s-a schimbat ireversibil! Un șir lung de informații au început să curgă – de la medici, de la cunoştinţe care aveau diabet, din mass-media, de pe Internet - iar pe măsură ce le auzeam deveneam din ce în ce mai confuz și, sincer, din ce în ce mai speriat. Sunt sigur că recunoşti sentimentul, deoarece orice persoană cu diabet a trecut prin acest moment la început.
Îmbucurător pentru mine, a fost faptul că am reuşit să gestionez acele faze succesive (sau simultane !) prin care se spune că trece la început, orice diabetic: mirare, revoltă, frustrare. Am găsit puterea să-mi accept diagnosticul, ocolind de fiecare dată întrebarea “ de ce tocmai mie?”.
Nu pot să spun că a fost uşor, dar energia negativă generată de această întrebare, rămasă oricum fără răspuns, am ales să o transform în vibraţii pozitive, pe care să le canalizez spre crearea unui nou mod de viaţă – acela în care “te împrieteneşti” cu această boală, respectându-i regulile, doar în folosul şi spre binele tău!
Ce a urmat?...
Patru zile petrecute în spitalul specializat pe Diabet şi Boli Metabolice !... Erau necesare aceste zile ? Cu siguranţă, DA, chiar dacă la momentul acela nu eram foarte convins.
Diabetul de tip 1 este o afecţiune pentru care trebuie sa ţi se prezinte abecedarul, să înveţi cum se scriu literele, pentru a construi cuvintele…mai departe e doar efortul tău să aduni cuvintele în texte inteligibile! În spital am învăţat câteva reguli de pornire, reprezentând cam 5% mai multe informații acumulate, decât atunci când am intrat. Cu alte cuvinte, extrem de puține!...
Mă aflam în situaţia descrisă foarte profund de cuvintele celebrului Charlie Chaplin:
La răscruce de viață, nu există indicatoare!
Instalarea diabetului insulino-dependent la vârsta de 24 de ani, ESTE o răscruce de viaţă! Începi să cauţi “indicatoare” care să-ţi arate pe unde şi cum trebuie să mergi, în aşa fel încât sănătatea ta sa nu fie afectată pe viitor.
Timp de câteva săptămâni bune, am devenit pur și simplu obsedat de această idee. Au existat săptămâni în care am avut 3 programări diferite la 3 medici diferiți, doar pentru a auzi alte păreri și a pune alte întrebări. În paralel, am citit cărți despre diabet, nutriție și imunitate, am parcurs o groază de materiale pe Youtube și am citit numeroase articole publicate în străinătate pe tema diabetului. Aceasta a fost perioada în care pot spune că am parcurs foarte multă teorie, însă ulterior, am început să fac o mulţime de “experimente” pe mine. Am testat tipuri de mâncare, tipuri de efort, momentele de administrare a insulinei și o groază de alte lucruri care m-au ajutat să înțeleg foarte bine cum funcționează corpul meu și cum acționează insulina.
Cui se adresează aceste rânduri ?
Dacă citeşti aceste rânduri, presupun că faci parte din una dintre următoarele două categorii: ai fost diagnosticat, la fel ca și mine, cu această afecțiune numită diabet tip 1, sau eşti ruda, prietenul sau părintele unei persoane care are aceeași condiție medicală. În oricare dintre aceste situații te afli, vreau să știi că mă bucur dacă eşti interesat de ceea ce vreau sa împartăşesc și îmi doresc să găsești în cele ce urmează, răspunsuri la întrebările tale şi o serie de informații de care ai nevoie pentru a obține un control, cu mult peste medie, al diabetului.